Trei fake-uri despre Trump care zguduie lumea

Putin, după Lenin, Stalin și Hitler, cei mai mari maeștri ai dezinformării, este la ora actuală, neîndoios, practicianul numărul 1 al manipulării  și intoxicării potențialului inamic. El a reușit, cu o dexteritate diabolică, să utilizeze noile tehnologii informaționale pentru subminarea opiniei publice și a voinței politice din țările-țintă. 

 

Compromiterea ambilor candidați

Deturnarea informațiilor, interpretarea abuzivă a unor declarații veridice, minciuna sfruntată, atacurile cibernetice pe post de arme psihologice și-au spus cuvântul. Rusia a modificat imaginea realității în conștiința marelui public.

În războiul rece purtat  împotriva Occidentului, președintele rus, aidoma predecesorilor săi, a profitat de superioritatea despotismului asupra democrației într-un război informațional. Societățile deschise, pluralismul și libertatea de exprimare sunt mai vulnerabile decât societățile ermetice, unde viața individului este riguros controlată de stat.

Din acest punct de vedere, capotarea SUA și a statelor europene era previzibilă. Democrațiile nu au cum să reziste în fața propagandei și disimulării dacă nu își iau măsuri de precauție.

Miza agresiunii cibernetice ruse asupra SUA n-a fost atât înfrângerea lui Hillary Clinton și victoria lui Donald Trump, cât compromiterea ambilor, a sistemului politic american și a establishmentului. Obiectivul esențial al lui Putin fusese, oricât ar părea de paradoxal, spălarea pe creier a jurnaliștilor, experților, consultanților politici și, nu în ultimul rând, a directorilor de opinie din Occident pentru a-i determina, deja fără implicarea Kremlinului, să-și denigreze cu de la sine putere elitele politice.

Ca rezultat, astăzi, pentru Trump cea mai gravă problemă nu sunt dosarele prefabricate menite să-l discrediteze, ci părerile eronate despre el ale presei,  oamenilor de cultură, ale unor persoane publice credibile și bine intenționate. Președintele ales este acuzat, bunăoară, la ora actuală de rasism, sexism, izolaționism, intoleranță, apucături dictatoriale și chiar spionaj în favoarea Rusiei.  

Am urmărit în ultimele zile diverse comentarii și dezbateri televizate despre viitorul lumii sub Trump. Vocile lucide s-au dovedit a fi într-o minoritate descurajantă. Majoritatea analiștilor și politicienilor care s-au dat cu părerea sunt plini de prejudecăți dezarmante, generate de campania rusească de dezinformare.

Falsuri și insinuări

Iată trei fak-uri despre Trump care, fiind prezentate drept axiome, zguduie lumea. 
1.  Zice-se că președintele ales al SUA este un adept al izolaționismului care dorește să-și retragă țara de pe toate continentele și să-și abandoneze aliații externi tradiționali pentru a se concentra asupra problemelor interne și profitului economic. Fals. Trump a promis să facă America din nou mare. Or a reda măreția Statelor Unite înseamnă, înainte de toate, a-i consolida influența politică, economică, militară și culturală în lume. SUA nu sunt un stat oarecare, ci o supraputere care poate să-și mențină statutul și gloria de mare forță mondială numai în cazul în care sunt omniprezente pe mapamond. Dacă renunța la influența globală, în ciuda prosperității sale interne, vor deveni în mod inevitabil mici, ceea ce nu-și poate permite nu doar Trump, ci absolut niciun politician responsabil de la Washington. Un președinte care își propune zdrobirea Statului Islamic, eradicarea terorismului mondial, strunirea expansiunii chineze, suplimentarea sprijinului pentru Israel, modernizarea potențialului nuclear și consolidarea forțelor armate nu poate fi izolaționist prin definiție. Așa fiind, sub Trump prezența internațională a SUA nu numai că nu se va diminua, ci va crește. 
2. Se insinuează cum că Trump îl admiră pe Putin și de dragul lui ar vinde și republicile ex-sovietice, și chiar întreaga Europă rușilor. O stupiditate. Unele avansuri pe care le-a făcut Trump liderului de la Kremlin aveau ori conotații electorale, ori vizau viitoarele politici în Asia. Noul stăpân al Casei Albe vrea să renunțe la politica unei singure Chine și s-ar putea să recunoască Taiwanul. În aceste împrejurări, SUA le-ar conveni ca Moscova să nu se alieze cu RPC. Nu-i exclus să inverseze doctrina Nixon, încercând să  folosească Rusia împotriva Chinei. Atingerea acestui scop impune anumite concesii, dar renunțarea la alianțele și valorile strategice americane este exclusă, bineînțeles. Ca să nu mai repet adevărul uzitat potrivit căruia în politică nu există sentimente, ci doar interese. O  ameliorare a relațiilor cu Rusia și-a dorit-o și administrația Obama, ceea ce deloc nu înseamnă trădarea aliaților și cedări geopolitice nepermise. Acest lucru nu ar fi posibil, chiar dacă, prin absurd, și-l va dori cineva. Pe urmă, Trump se consideră un lider puternic și își dorește să intre în istorie ca o mână forte. De aceea nu va face rușilor nicio cedare care ar crea impresia că e un lider slab. Deunăzi, prietenul și consultantul președintelui ales, Rudy Giuliani, declara că noul stăpân al Casei Albe va negocia cu Putin de pe poziții de forță și nu va retrage trupele americane de la frontierele Rusiei.
3. În fine, dar nu și în ultimul rând, se induce ideea frivolă precum că Trump ar fi un zănatic imprevizibil, o gură spartă fără principii pe care îl interesează profiturile afacerii sale și nimic mai mult. Eroare. Victoria în sânul Partidului Republican, iar ulterior în lupta pentru Casa Albă probează că are și intuiție politică, și aptitudinea rarisimă de a auzi vocile predominante ale electoratului care își dorea o schimbare fundamentală de paradigmă politică. Unde mai pui că întreaga lui viața a demonstrat că e un performer. A reușit cu brio în toate activitățile în care s-a antrenat: și în  business, și în jurnalism, și în cinematografie. Dincolo de toate, acest fapt dovedește că, pe  de o parte, e un spirit de învingător, iar pe de alta, că are o capacitate excepțională de a învăța. De unde și convingerea că va persevera și în viața politică. În orice caz, a debutat  promițător, câștigând alegerile prezidențiale, ceea ce deja este un rezultat formidabil.

Primul succes

Una peste alta, în ciuda campaniilor ostile lansate împotriva lui, Donald Trump a repurtat  primele victorii pe plan intern, determinând mai multe companii americane care își mutaseră activele sau producția în străinătate, să revină acasă. Altfel spus, noile sale politici menite să înlăture unele excese ale globalizării prind contur în realitățile americane.

Nimeni nu poate pune mâna-n foc, desigur, că își va atinge obiectivele. Dar asta-i deja o altă problemă.  Un lucru e cert. Realul Donald Trump nu are nimic în comun cu portretul strâmb pe care i l-au zugrăvit adversarii săi.