Ce trebuie să înţelegem din dezvăluirile lui Gofman

Dezvăluirile pe care le face un fost angajat al CNA în legătură cu furtul miliardului produc consternare. Unii sunt şocaţi, alţii, bănuiesc, rămân chiar înspăimântaţi.


Nu-i monedă de aur pur
O parte a presei îl urmăreşte pe Mihail Gofman cu luare aminte. Cealaltă strâmbă din nas sau se enervează rău ori de câte ori acesta trimite de peste Ocean vreun mesaj la Chişinău.
Unii se reped peste informaţiile divulgate, precum bibanii la râmele aruncate de pescar, înghiţindu-le fără să le mestece măcar. Alţii, dimpotrivă, caută din start să le strivească sub picioare ca pe nişte şerpi veninoşi.
Ar fi riscant, desigur, să luăm toate declaraţiile lui Gofman drept monedă de aur pur. Sinceritatea-i debordantă, ieşită peste limitele obişnuitului, trezeşte nu puţine suspiciuni.
Fostul anchetator al CNA, de exemplu, a făcut o serie de afirmaţii care ne jignesc încrederea. El prezintă cu lux de amănunte mai multe scheme de devalizare a băncilor, însă acuzaţiile de implicare în furtul miliardului, aduse unor persoane concrete, deocamdată nu sunt probatorii.
În primele sale interviuri Gofman crea impresia că îl menajează pe Veaceslav Platon. A întors placa numai după arestarea acestuia la Kiev.
Se muşcă de limbă
Însă, indiferent de semnele de întrebare pe care le ridică, şederea lui în Statele Unite nu are cum să fie nici subestimată, nici trecută cu vederea. Stupoarea produsă de mărturisirile sale nu poate fi alungată precum o muscă sâcâitoare.
Unde mai pui că ultimul său interviu conţine un element inedit. Gofman se muşcă de limbă.
Pentru prima oară refuză să spună, după cum făcea anterior, că justiţia SUA ar investiga jefuirea băncilor moldoveneşti. Mai mult, el recunoaşte că oficialităţile americane i-ar fi „dat de înţeles” să tacă. Să nu vorbească ce nu trebuie.
Altfel spus, Gofman nu are libertatea să îndruge verzi şi uscate. A fost somat să-şi ţină limba în frâu.
Acest amănunt mi se pare simptomatic. Se confirmă senzaţia pe care o am de mai mult timp că SUA nu doresc să prejudicieze poziţiile actualei guvernări de la Chişinău şi să pună în pericol stabilitatea politică din Republica Moldova.
Pe de altă parte, Gofman reiterează că ar colabora cu serviciile speciale ale Statelor Unite. Nu cred că spune braşoave. Este exclus ca cel care caută protecţia autorităţilor americane să mintă în asemenea hal.
Ancheta SUA vizează Rusia
De unde şi concluzia că FBI de bună seamă se ocupă de tâlhărirea băncilor din Republica Moldova. Cu alte, cuvinte, furtul miliardului, orice s-ar spune, este anchetat în SUA.
Atâta doar că Washingtonul doreşte să lămurească acest caz în condiţii de maximă discreţie ca să nu perturbe situaţia politică de la Chişinău. Mai cu seamă că investigaţia americană vizează o lucrătură de proporţii a Rusiei împotriva celui de-al doilea stat românesc, fără să fie trecuţi cu vederea, fireşte, şi complicii de la faţa locului.
Chiar şi Gofman recunoaşte că la mijloc e o diversiune politică, nu un jaf ordinar. Că Moscova nu a urmărit să se îmbogăţească de pe urma devalizării băncilor, ci să compromită cursul european şi să arunce statul în haos.
Dar acesta este deja un lucru arhi-ştiut. Atâta doar că-i ignorat cu rea-voinţă de opoziţia filorusă şi cea fals proeuropeană, fapt asupra căruia subsemnatul stăruie de doi ani de zile.